iHAMLET

iHamlet este un spectacol de teatru multimedia care reflectă universul subiectiv al unui H de 16 ani, un adolescent de azi, uimit și dezamăgit în același timp de lumea din jur. Cu o prietenă drăguță, niște părinți care îl enervează, o școală plictisitoare și mult timp liber, H închide ochii, iar lumea lui se transformă într-o rețea fabuloasă de gânduri și imagini pe care le poate modela cum vrea el.

Bazat pe un text nou, inspirat mai degrabă din personajul Hamlet decât de subiectul piesei lui William Shakespeare, iHamlet este un spectacol de teatru hi-tech, ilustrat ca un eseu audiovizual care vorbește despre inadaptare și refuzul de a se conforma realității, dar și despre conflictul dintre generații. Limbajul scenic creat îmbină expresivitatea actorilor, textul, sunetul, proiecțiile video, noile tehnologii și realitatea virtuală pentru a construi o experiență senzorială intensă: un Hamlet personal, un Hamlet al acestei generații, un Hamlet de azi.

CRONICI

...În topul meu personal s-au regăsit spectacole care au atins un prag al excelenței în moduri diferite. iHamlet, produs de Asociația Punctart în colaborare cu Teatrul Excelsior, regizat de Catinca Drăgănescu, pe un text de Elise Wilk, a fost cel mai bun spectacol pentru adolescenți pe care l-am văzut de mult timp. Rescrierea poveștii lui Hamlet cu elemente multimedia este un pas inteligent și necesar înspre recîștigarea unui public fără de care viitorul teatrului este incert...
Cristina Modreanu –  Dilema veche – Anul teatral 2016
http://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/anul-teatral-2016

… „iHamlet” încearcă să atingă și o coardă sensibilă, iar actorii reușesc să producă empatie dincolo de cortina subțire pe care se proiectează. Catrinel Bejenariu e o Gertrude contemporană, un icon al mamei depresive care se aruncă în brațele amanților, Gabi Costin e tatăl care nu mai știe cum să gestioneze falimentul familiei sale, sau amantul vulgar al mamei, sau prietenul cu umor pe care îl suni în situație de criză, Vlad Logigan se folosește de carisma și sensibilitatea sa pentru a se apropia și mai mult de sufletele celor din sală care ar putea rezona cu H. Iar Vlad Pavel pare acel adolescent care se întreabă cum a ajuns el în această conjunctură nefericită, când, în univers, în fiecare secundă se întâmplă ceva, și acum altceva… la nesfârșit.
Oana Bogzaru – Yorik – Eseu despre „iHamlet”
http://yorick.ro/eseu-despre-ihamlet/

 iHamlet (…) explorează universul adolescentului rebel şi confuz prin intermediul noilor media. iHamlet este un spectacol hi tech a cărui miză este tocmai componenta multimedia şi care lasă în plan secund textul şi actorii. Alt­fel, bine punctat din umbra proiecţiilor de actorii Catrinel Bejenaru, Gabi Costin, Vlad Logigan şi Vlad Pavel, iHamlet propune o formulă de reconfigurare a textelor shakespeariene în context contemporan, prin rescriere şi conectare la cotidian.
Oana Stoica – Dilema veche – Elise Wilk şi teatrul adolescenţilor
http://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/elise-wilk-si-teatrul-adolescentilor

Prin jocuri de lumini, proiecții video și muzică techno și psihedelică, întreaga producție ține atent publicul tânăr din sală. Spectatorii se identifică în problemele din viața lui H: adolescentul cu nume generic precum personajul lui Kafka. H are dificultăți de comunicare cu părinții, este adolescentul îndrăgostit și rebelul care vrea să fie lăsat în pace...
Ritmul spectacolului este alert, precum o mașină care merge cu 200km/h, iar H nu vede decât frânturi din ce trece pe lângă el.
Ilinca Urmuzache – B-critic – „iHamlet”, un spectacol pentru lumea noastră
http://www.b-critic.ro/spectacol/ihamlet-un-spectacol-pentru-lumea-noastra/

Universul interior al lui H e parte dintr-un spațiu mai larg, în care se întâmplă diverse ─ două camioane de suc se ciocnesc pe o autostradă, o femeie, în China, naște singurul copil la care are dreptul, o alta primește, pentru prima oară în viața ei, o palmă; pe fundalul acestei treceri prin viața lumii, Planeta Albastră se rotește pe un ecran invizibil, cucerind sala. Luând ca reper acest simbol al unui întreg măcinat de probleme și de întâmplări, angoasele lui H nu-l fac pe adolescent cu nimic mai special față de restul omenirii.
Diana Trăncuță – Metropolis – „iHamlet” – A fi sau a nu fi adolescent
http://www.ziarulmetropolis.ro/ihamlet-a-fi-sau-a-nu-fi-adolescent/

Câştigul acestui spectacol este că vorbeşte pe limba tinerilor care nu mai au răbdare. Prind din zbor ideea şi îngurgitează imagini. Sunt mult mai puţin dispuşi să asculte şi să se emoţioneze. Iar goana de 75 de minute în care culorile şi sunetele nu îţi dau timp să îţi tragi sufletul, în care replicile curg în acelaşi ritm de bombardament, poate avea efectul unui 3D filmat la turaţie mărită. Miza nu este emoţia, nu este empatia; nu există relaţii între personaje, toată comunicarea se face printr-un ecran de proiecţie, iar un alter ego multiplicat e răspunzător de transmiterea mesajului, şi nu de trăirea sentimentelor. „iHamlet” este, într-adevăr o oglindă ţinută în faţa lumii de azi. Este oglindirea pe fast forward a vieţilor ciuntite de ore petrecute în virtual. Povestea, în schimb, spusă fără aceste artificii, nu ar avea niciun efect.
„iHamlet” este unul dintre puţinele spectacole multimediale închegate şi coerente.
Alina Epîngeac – Yorick – A fi sau a nu fi iHamlet?
http://yorick.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-ihamlet/

 
 
//]]>