OUR LADIES OF PERPETUAL SUCCOUR (FECIOARELE NOASTRE GRABNIC AJUTĂTOARE)

Ne aflăm în fața unui spectacol aparte, greu de încadrat: este și musical, și text contemporan, este parabolă despre viață și moarte și e spectacol-concert. Pe scurt, e un spectacol de teatru. Complex, inedit, incisiv, pe alocuri șocant, dar, peste toate acestea, plin de emoție. Cred că teribila încărcătură emoțională și amestecul special de tragic și comic m-au atras și m-au sedus. Și mixul neașteptat de muzică sacră (Bach, Pergolesi, Händel, Karl Jenkins) cu muzica pop-rock (Rod Stewart, Beatles, Eric Clapton, Electric Light Orchestra)...
Mi-am dorit o punere în scenă dinamică, cu surprize, cu energie, cu umor, dar în același timp cu imagini puternice, încărcate de poezie. O poezie „croită” pe sensibilitatea publicului tânăr de azi. Am păstrat ideea originală de band care cântă muzica live, un band alcătuit doar din fete. E un spectacol cu distribuție exclusiv feminină, fără a fi unul feminist.

Răzvan Mazilu

Până când intri în sala de spectacol și le întâlnești pe cele șase fete de la liceul „Our Lady of Perpetual Succour”, titlul în sine pare indigest, chiar neatrăgător. Dacă am rezistat tuturor încercărilor de a-l schimba este pentru că „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” nu e o găselniță de marketing ci o sintagmă metaforică ce reflectă, în mod ideal, însăși mesajul acestui text: nu judeca după aparențe, nu te teme să-ți trăiești viața – cu bune și cu rele – și, mai ales, nu te teme de Iubire. Ea vine atunci când te aștepți mai puțin, de la cine te aștepți mai puțin. Și tocmai în asta rezidă forța ei de a ne modela și împlini ca ființe umane.

(…) Traducerea și adaptarea a presupus, înainte de orice, încercarea de a nu denatura structura și sensurile inițiale. Tocmai de aceea, mărturisesc, mi-a dat ceva de lucru găsirea unor echivalente în limba română (care să nu sune ridicol!) pentru termenii din slang-ul scoțian. Poate că va naște controverse și păstrarea expresiilor și apelativelor – să le spunem „colocvial urbane” – din limbajul personajelor. Timp de două luni am stat de vorbă, în mod special, cu elevi de liceu și, cu mâna pe inimă, consider că exact acesta e modul în care vorbesc atunci când sunt între ei, când sunt autentici. Nu mă sperie potențialele critici ale pudibonzilor sau moraliștilor, pentru că nu este o poveste despre cum ar vrea adulții să fie cei tineri, ci despre așa cum sunt.

Carmen Stanciu

Selecția oficială a Festivalului Național de Teatru, ediția 2017

CRONICI

… Fetele cântă dumnezeiește. Am văzut  toate variantele englezești pe care le-am găsit și n-am nici cel mai mic dubiu: ale noastre cântă cel mai bine! Și nu partiturici lejere, ci fragmente din muzici grele (...). Sau din piese de rezistență  apropiate vârstei lor (...). Un spectacol viu, vibrant, captivant, care pare că se termină prea repede, deși durează două ore și 20 de minute. 

Gabriela Hurezean – Muze și arme – Premieră la Excelsior: ”Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”, despre libertate și iubire

http://www.muzesiarme.ro/2017/08/30/premiera-la-excelsior-fecioarele-noastre-grabnic-ajutatoare-despre-libertate-si-iubire/

 

Nu povestea, fără doar şi poate amuzantă, face farmecul spectacolului, poate niţeluş prea lung, dacă nu cumva chiar lungit, creat de Răzvan Mazilu. Nu are, în ultimă instanţă, nici cea mai mică importanţă limbajul un pic mai deocheat ce poate fi auzit pe scenă, aceasta în ciuda eforturilor făcute de traducătoarea Carmen Stanciu de a atenua pe cât se poate şocul ce ar putea fi resimţit de spectatorii suferind de exces de pudibonderie. Fiind vorba de noaptea cea mai nebună din viaţa unor adolescente care, dintr-o dată, descoperă că viaţa poate fi trăită şi altfel, celebra lege a verosimilităţii, despre care de la Aristotel încoace s-au scris sute, mii de pagini, impunea ca Orla, ChelL, Kay, Manda, Kylah şi Fionnula să vorbească nu chiar foarte „catolic“. Contează fantezia debordantă a regizorului şi calitatea interpretării celor şase tinere actriţe. Care joacă admirabil secvenţele de proză, dansează, cântă, cu voci perfect armonizate, la marea performanţă.

Mircea Murariu – adevarul.ro – Bucuria muzicalului

http://adevarul.ro/cultura/teatru/bucuria-muzicalului-1_59df05b75ab6550cb80c9907/index.html

 

Să mergeți să vedeți noul spectacol în regia lui Răzvan Mazilu. Nu doar pentru că e în regia lui, nu doar pentru că e un musical și o să râdeți cu poftă în multe momente ale serii. Ci pentru că e plin de viață. Viața așa cum e ea: plină de spectacol. Și pentru că… o să vă acceptați pe voi așa cum sunteți. Ne judecăm de multe ori mult prea dur, ne dăm palme în fața oglinzii, ne luăm la trântă cu viața doar pentru că trebuie să ne dovedim puterea și toate acestea devin zadarnice într-un anumit moment al vieții. Despre asta este vorba în „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” (Our Ladies of Perpetual Succour).

Bookhub.ro„Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” (Our Ladies of Perpetual Succour) – spectacolul unei generații

https://bookhub.ro/fecioarele-noastre-grabnic-ajutatoare-our-ladies-of-perpetual-succour-spectacolul-unei-generatii/

 

Spectacolul realizat de Răzvan Mazilu alături de echipa sa artistică reprezintă o explozie de culoare, interpretări vocal-actoricești remarcabile, exuberanță, abundență sonoră și vizuală și, nu în ultimul rând, strălucire. Este o „odă” neconvențională închinată tinereții și prieteniei, sub semnul devizei „Carpe Diem” (…)

Alexandru Manea – adpm.ro – Răzvan Mazilu, pionier al musicalului în România. Pune în scenă la Teatrul Excelsior piesa câștigătoare a trofeului Laurence Olivier

https://www.adpm.ro/razvan-mazilu-pionier-al-musicalului-in-romania/

 

Orice părinte de (pre)adolescent ar trebui să vadă spectacolul, dacă vrea să rămână conectat la lumea copiilor care ies din copilărie, în multe privințe altfel decât am făcut-o noi. Pentru că așa cum bine spunea cineva, adolescența odraslelor noastre e în primul rând despre noi, despre toate poverile emoționale pe care le punem pe umerii copiilor noștri. Uneori din ignoranță, alteori cu bună știință, de cele mai multe ori din suferință. A noastră personală, pe care, neștiind să o sublimăm, o trecem sub preș sau o dăm mai departe. Copiilor noștri, în numele și pentru binele cărora facem totul. Dar nu ceea ce au ei nevoie.

Daniela Palade Teodorescu – Avantaje – Musicalul „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” a fost pus în scenă de Răzvan Mazilu

https://www.avantaje.ro/articol/musicalul-fecioarele-noastre-grabnic-ajutatoare-fost-pus-scena-de-razvan-mazilu

 

… Un spectacol fenomen. O explozie de culoare, interpretări vocal-actoricești extraordinare, exuberanță, abundență sonoră și vizuală și, nu în ultimul rând, strălucire. Sau cel puțin asta am văzut în ochii celor din sală, care s-au bucurat de această explozie de pe scena Teatrului Excelsior.

Roxana (Mangîru) Domnica – smarketing.ro – Fecioarele noastre grabnic ajutătoare – spectacolul fenomen al anului!

http://smarketing.ro/2017/07/11/fecioarele-noastre-grabnic-ajutatoare-spectacolul-fenomen-al-anului/

 

„Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” sparge un tipar atât de uzitat când vine vorba despre spectacolele dedicate tinerilor și spune o poveste într-un limbaj care, oricât de greu ar fi de crezut, este cel real. Da, chiar dacă personajele sunt fete, și nu niște băieți amețiți de alcool într-un club deocheat. Poate nu este un limbaj existent în orice context, dar sigur nu este nici o utopie. Și mai atrage atenția asupra unui lucru nu atât de accentuat, dar prezent în fiecare clipă, ca o entitate omniprezentă: școala. „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” te învață că în lipsa unui sistem sănătos, a unui mentor tu ești singura ta salvare și cel care trebuie să pună întrebările potrivite. Nu există niciun profesor călăuzitor și nimic boem ca în „Dead Poets Society”.

Oana Bogzaru – yorick.ro – Ce descoperă „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”? Magia tinereții

https://yorick.ro/ce-descopera-fecioarele-noastre-grabnic-ajutatoare-magia-tineretii/

 

Actrițele trec cu o lejeritate și un dinamism cuceritor de la o ipostază la alta și cu o rapiditate pe drept pilduitoare sunt capabile să se transforme convingător (și seducător, nu o dată), în cele două ore și jumătate (căci nu părăsesc deloc scena), fiecare în câte cinci-șase personaje, izbutind accente și nuanțe de atitudine, temperament, tonalitate vocală, registru stilistic muzical odată cu schimbarea la vedere a câte unui element de costum. Aşa încât, în faţa noastră defilează o întreagă lume în care îşi află locul de la măicuţa-directoare din oraşul natal la fauna pestriţă din barurile capitalei, înfăţişată cu umor, cu ironie câteodată, unele pasaje de evocare degajând calde accente de lirism sau un dramatism bine stăpânit şi umbre de tragism apăsător.

„Prezenţa” lor scenică încorporează pe nesimţite pe de o parte o coregrafie gândită de Răzvan Mazilu spre a fi capabilă să le pună în evidenţă trăirile, într-un registru real, dar şi cu subtile trimiteri într-un plan al visării, pe o largă gamă de expresivitate, iar pe de altă parte o componentă muzicală departe de a putea fi numită un „libret clasic”.

Mariana CiolanRevista Teatrală RadioFete/Băieți

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/fetebaieti/

 

... Spectacolul are un tonus bun, un eficient echilibru între emoţie şi umor, fiind genul de producţie (şi de subiect) în care şi micile stângăcii sau scăpări par „de acolo”.

Pentru cele şase protagoniste este un examen complex de evaluare pe mai multe planuri: muzical, coregrafic, actoricesc dar şi al sincronizării pentru că vorbim de un show cu personaj multiplu. Te impresionează amestecul de agresivitate, obstinaţia cu care aceste eroine doresc să muşte din viaţă, sensibilitatea dar şi tendinţa de a-şi masca lipsa de experienţă.

Răzvana Niță – Revista Teatrală Radio – Binecuvântată fii, libertate!

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/binecuvantata-fii-libertate/

 

Cele șase actrițe, care aduc în scenă mult mai multe personaje, sunt o revelație pentru mine. Nu mă pricep la actorie, dar le-am crezut atât de tare, am ținut cu ele, m-au fascinat ușurința lor de a se transforma și asumarea vârstei pe care o joacă. Fiecare dintre ele are o frumusețe autentică, neșlefuită în sensul de necosmetizată, cu carnaval și dramă în priviri și voce. Am râs foarte mult, dar am și plâns pe ascuns.

Cornelilie.ro6. De 18, nu din 49

http://www.cornelilie.ro/imaginez/6-de-18-nu-din-49/

 

Nu am fost copleșită, am fost integrată, m-am bucurat că se POATE, frate, și la noi – se poate să faci un spectacol BUN de la A la Z, se poate să avem actrițe superbe pe scenă și mega talentate.

Se poate acest MIX de colorat și zgomotos și istorisiri și îmbrățișări și săruturi și boală și fericire și tragedie. Se poate pentru că viața așa este. Nu poți s-o judeci la infinit, ci, uneori, pur și simplu trebuie s-o accepți.

Ana Tepșanu – noizz.ro – „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”, spectacolul MUST-SEE al acestei veri

https://noizz.ro/arts-and-culture/fecioarele-noastre-grabnic-ajutatoare-spectacolul-must-see-al-verii/s30njtj

 de Lee Hall

după romanul „Sopranele” de Alan Warner

Traducerea și adaptarea: Carmen Stanciu

 Distribuția în ordinea indicată de autor: 

Orla – Alina Petrică
Chell – Meda Topîrceanu
Kay – Aylin Cadîr / Ioana Mărcoiu
Manda – Daniela Tocari
Kylah – Oana Pușcatu
Fionnula – Ana Bianca Popescu

 Orchestra:

Adina Cocargeanu pian
Imola Tamás percuție
Andreea Archip pian
Dana Georgescu chitară bas

 Regia și coregrafia: Răzvan Mazilu

 Scenografia: Romana Țopescu, Dragoș Trăistaru

 Orchestrația și adaptarea muzicală:

Lucian Vlădescu

 Light Design: Alin Popa

 Pregătirea muzicală: Gönül Abdula

 Asistent coregrafie: Raluca Nicolae

 Selecția muzicală: Răzvan Mazilu, Lucian Vlădescu

 Foto: Andrei Runcanu

 Durata spectacolului: 2h 10min

 Data premierei: 4 iulie 2017

 Recomandare: 16+

 
 
//]]>