VLAICU VODĂ

Anul 1370. Vlaicu Basarab se află pe tronul Țării Românești aflate deja sub presiunea suzeranității ungare. 

Diplomat prin excelență, Vlaicu poartă masca supunerii față de mama sa vitreagă, Doamna Clara. Atitudinea sa pasivă și obedientă îi face pe boieri să înceapă să îl blameze și să își retragă încrederea față de el. În timp ce Doamna Clara caută să profite de neîncrederea boierilor în Vlaicu Vodă și îl constrânge pe acesta să îi accepte autoritatea în chestiunile interne ale statului, Vlaicu Vodă caută să stabilească o alianță politic-religioasă puternică, de aceea dorește să o căsătorească pe sora sa, Anca, cu craiul sârb Simion Stareț. Pentru a compromite acest demers, Doamna Clara încurajează și chiar anunță în mod oficial intenția de a realiza căsătoria dintre Anca și Mircea Basarab, fapt care îl atrage pe acesta din urmă de partea Clarei. Boierii îl sprijină pe Vlaicu Vodă împotriva Doamnei Clara, iar Baronul Kaliany este alungat de la curte. Mircea Basarab încearcă să-l ucidă pe Vlaicu Vodă, dar îl ucide pe apărătorul acestuia, Grue. Când Mircea Basarab înțelege că totul nu este decât o uneltire a Doamnei Clara, el își asumă rolul de a îl apăra pe voievodul Vladislav-Vlaicu cu prețul vieții. Finalul piesei îl prezintă pe Vlaicu Vodă pe tronul Țării Românești, în fruntea unui principat liber și independent.

Vlaicu Vodă este promotorul apărării prin disimulare. El mizează adesea pe diplomația echilibrată și pe câștigarea luptei fără a recurge la agresivitate inutilă. Față de boieri este înțelegător și binevoitor, față deDoamna Clara păstrează o conduită smerită, dar atunci când este forţat să ia o decizie categorică într-o situaţie dificilă, el însuşi devine sceptic și analitic. 

De cealaltă parte se află Doamna Clara, mama vitregă a lui Vlaicu Vodă, care vrea să asigure influenţa regelui Ungariei asupra principatului valah, pentru a-i catoliciza pe români. Pe fondul luptei pentru independenţa tradiţiei ortodoxe, apare în prim-planul scenic şi povestea de dragoste dintre Mircea, personaj aflat în antiteză cu viziunea lui Vlaicu asupra domniei, şi Anca, fiica Doamnei Clara şi sora vitregă a lui Vlaicu. Prin iubirea sa faţă de Mircea, Anca este un simbol al inocenţei, care reuşeşte să-i inspire sensul devenirii ca tânăr viitor voievod. Personajele cele mai vocaleNicodim şi Groza, susţin cauza voievodului, pe când Kaliany, Pala şi Mircea devin uneltele cele mai de preţ în mâinile doamnei Clara. Boierii, întruchiparea maselor, ezită mereu între părerea vehementă a Doamnei Clara şi iscusinţa cu care Vlaicu Vodă știe să aplaneze conflictul. Ei întruchipează atitudinea oscilantă, ușor recognoscibilă în sistemele politicii de guvernare, acum, la fel ca atunci.

 

 

 de Alexandru Davila

 Distribuția: 

Vlaicu Voda: Ioan Coman/Gavril Pătru/Cristian Nicolaie

Doamna Clara: Isabela Neamțu/Mihaela Trofimov/Lavinia Șandru

Mircea: Radu Micu/Bogdan Nechifor

Anca: Camelia Pintilie/Dana Marineci

Neagu: Mihai Mitrea

Pala: Ovidiu Cosovanu

Nicodim: Ion Bechet

Groza: Doru Bem

Vlad: Ciprian Cojenel

Costea: Robert Radoveneanu

Manea: Dragoș Spahiu

Miked: Dan Clucinschi

Român Herescu: Ovidiu Ușvat

Kaliany:  Mircea Băluță

Solul: Tudor Pîrvu

Boier: Alexandru Popa

Copil în casă: Roberta Mitache

Grue: Vasile Menzel

 

Domnițe: Cosmina Dobrotă, Silvana Ionescu, Raluca Botez, Magda Condurache, Ștefania Dumitru, Veronica Popescu, Iulia Samson, Oana Tofan, Loredana Cosovanu, Andreea Hristu, Oana Predescu, Ana Udroiu, Andreea Șovan, Mihaela Coveșeanu, Mădălina Ignat

 

Măști: Ema Constantin, Maria-Luiza Dimulescu, Sabina Ioniță, Ana Maria Postelnicu, Alina Tofan, Vlad Pelin, Cosmin Ilie, Zoran Raici, Ionuț Terteci, Andrew Lupu.

 Regia:  Horia Suru

 Regizor secund:  Ligia Ciornei

 Asistent regie Victor Tunsu

 Scenografia Cristian Marin

 Asistenți scenografie Ioana Săndulescu, Cătălin Manea

 Butafor Gelu Râșcă

 Muzica originală Petre Ancuță

 Inginer de sunet Horia Panaitescu

 Corul de Cameră Ascendis,  dirijor Eduard Dinu

Bălașa Percutions condus de Gabriel Bălașa

 Ansamblul arhaic:  
Constantin Axinte Amza – zither
Ionel Păucă Croitoru – tuba
Cătălin Gorgon – trompetă
Aurel Ciucur – percuție
Bianca Drăgoi – vioară
Alice Muller – vioară
și formația „Trei parale”

 Coregrafia Andreea Duță

 Light design Cristian Niculescu și Costi Baciu

 Sufleor Mădălina Ignat

 
 
//]]>