INTERVIU CU RĂZVAN MAZILU despre aventura Familia Addams

Veniți, să râdem și să ne amuzăm inteligent, exorcizându-ne de spaimele și umbrele noastre, de propriile noastre frici și prejudecăți!

 

La Teatrul EXCELSIOR se pregătește să iasă la rampă… Familia Addams! Musicalul jucat de nouă ani pe Broadway cu mare succes va fi prezentat în premieră publicului din România, sub semnătura regizorală și coregrafică a lui Răzvan Mazilu. Este cel de-al doilea titlu de musical pe care artistul îl montează aici, după succesul spectacolului Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare). Noua producție marchează debutul stagiunii 2019 – 2020 și va avea primele reprezentații în zilele de 13 și 14 septembrie. Zilele acestea, se repetă intens la Excelsior, iar Răzvan Mazilu ne dezvăluie în acest interviu câte ceva din culisele viitoarei producții… 

Publicul din România este familiarizat cu Familia Addams cel mai probabil datorită versiunii cinematografice omonime, din 1991. Care sunt principalele elemente care disting musicalul de film?

Răzvan Mazilu: Nu vreau să devoalez toate surprizele care îi așteaptă pe spectatorii care vin să vadă musicalul „Familia Addams”. Pot doar să spun că, inevitabil, sunt diferențe care țin de specificul fiecărei arte: musicalul este mai teatral, sunt lucruri care se pot realiza în film și nu se pot face pe scenă, dar povestea, personajele și, mai ales, spiritul operei rămân, în esență, aceleași. În plus, fiecare creator își aduce propriul punct de vedere asupra oricărui titlu, celebru sau nu, și îl filtrează prin ochiul și sensibilitatea epocii respective.

Ce au în comun Familia Addams și familia contemporană? Suntem departe de Familia Addams, de valorile sale unice și bizare? 

Familia Addams e o familie foarte contemporană. Au în comun aceleași valori care ar trebui să stea la baza oricărei familii, din trecut sau de azi, tradițională sau atipică, excentrică sau cuminte: iubirea necondiționată, sinceritatea, înțelegerea, respectul, puterea și înțelepciunea părinților în a-și înțelege copiii și a-i învăța să aleagă ce e bine pentru aceștia, ce îi face fericiți. Faptul că cei din Addams sunt excentrici, sunt altfel, nu schimbă cu nimic aceste valori și repere, deloc bizare ci profunde, echilibrate și de mult bun simț, și tocmai în asta constă surpriza descoperirii acestor personaje trăznite.

Ce exigențe trebuie să îndeplinești pentru a fi un Addams veritabil?

Gustul pentru tot ce e dark, mortuar, gotic, lugubru. Să adori culoarea negru. Să fii fericit atunci când afară e o furtună teribilă. Să te fascineze instrumentele de tortură. Să nu îți fie frică de toate acestea și să ai puterea să râzi în hohote de toate aceste lucruri.

Dacă ai fi un membru al Familiei Addams, cine ai fi?

Câte un pic din toți: aș avea umorul lui Gomez, patetismul și fatalitatea Morticiei, puterea lui Wednesday de a-și apăra iubirea, idealismul lui Fester, candoarea lui Pugsley și înțelepciunea bunicii. Și știința de nu îmi păsa de faptul că sunt diferit de ceilalți.

Cum a fost să lucrezi acest proiect la Teatrul Excelsior?

Este a doua întâlnire cu Teatrul Excelsior, de data aceasta cu trupa angajată, și pot spune că prima surpriză a fost aceea de a descoperi că am interpreți care pot acoperi toate personajele (mai puțin Gomez Addams și Alice Beineke), ceea ce este o performanță. E foarte dificil la musical să găsești, într-o trupă fixă, toate tipologiile și calitățile vocale și coregrafice aferente. Plus personalitățile puternice ale actorilor, toți tineri. Un mare avantaj din start, deci. S-a lucrat foarte mult la acest spectacol pentru că ne aflăm în fața unei partituri foarte grele, a unui spectacol în două acte, cu foarte multă muzică și coregrafie (în toate formele acesteia: teatru-dans, expresie plastică, tango etc.), dar am fost secondat în permanență și de echipa mea (producător muzical, scenografi, asistent coregrafie, specialist în pregătire muzicală, make-up artist) și cu toții am ajuns – sunt absolut convins – la acel tip de performanță ntellig genului, performanță la care foarte puține trupe ajung.

Ce provocări ți-a adus acest titlu?

Faptul că lucrez un titlu celebru nu mă intimidează deloc. Am avut norocul să mi se propună de-a lungul anilor titluri mari, binecunoscute (West Side Story, Cabaret, Sunetul muzicii, We Will Rock You, Cartea ntell și altele) și provocarea constă în re-intepretarea, re-citirea acestora în cheie contemporană, pe gustul publicului de azi – mai ales pe gustul publicului tânăr, care descoperă aceste mari repere și care trebuie chemat în sala de teatru.

Ce te-a inspirat în realizarea acestui spectacol și ce îl face să fie unic? 

Cred că umorul din text – umorul familiei Addams, umorul negru și sofisticat dar pe înțelesul tuturor. Veniți, deci, să râdem și să ne amuzăm inteligent, exorcizându-ne de spaimele și umbrele noastre, de propriile noastre frici și prejudecăți!

 

 

Foto: ©Dani Ioniță


28 august 2019

 
 
//]]>