Răzvan Mazilu: „Ne aflăm în fața unui spectacol aparte…”

Repertoriul Teatrului Excelsior se îmbogățește cu încă un spectacol „Our Ladies of Perpetual Succour” (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) de Lee Hall, în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu, care ne spune în acest scurt interviu ce este montarea pe care o propune publicului la închiderea actualei stagiuni (premiera – 4 și 5 iulie).

 „Our Ladies of Perpetual Succour” (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) pe scena Teatrului Excelsior… Ce fel de spectacol este și cui i se adresează?

Ne aflăm în fața unui spectacol aparte, greu de încadrat: este și musical, și text contemporan, este parabola despre viață și moarte și e spectacol-concert. Pe scurt, e un spectacol de teatru. Complex, inedit, incisiv, pe alocuri șocant, dar, peste toate acestea, plin de emoție. Cred că teribila încărcătură emoțională și amestecul special de tragic și comic m-au atras și m-au sedus. Și mixul neașteptat de muzică sacră (Bach, Pergolesi, Händel, Karl Jenkins) cu muzica pop-rock (Rod Stewart, Beatles, Eric Clapton, Electric Light Orchestra), o idee propusă de autor (Lee Hall) și adaptată, pentru publicul din România, de dirijorul Lucian Vlădescu și de mine.

E un text nou, premiera absolută a avut loc cu doi ani în urmă. Cum s-a născut ideea spectacolului aici?

Pare un text care se adresează adolescenților, tinerilor spectatori, dar care, de fapt, e pentru noi toți. Cu toții ne putem regăsi în povestea și experiențele personajelor – șase fete, elevele unui liceu catolic din Scoția. Ideea montării textului în România i-a aparținut chiar traducătoarei, Carmen Stanciu, și mă bucură foarte tare faptul că același text se joacă la Londra, chiar acum, cu un imens succes, și că ne aliniem, astfel, la tendințele internaționale.

Ce ne poți spune despre conceptul acestei producții?
Mi-am dorit o punere în scenă dinamică, cu surprize, cu energie, cu umor, dar în același timp cu imagini puternice, încărcate de poezie. O poezie „croită” pe sensibilitatea publicului tânăr de azi. Am păstrat ideea originală de band care cântă muzica live, un band alcătuit doar din fete. E un spectacol cu distribuție exclusiv feminină, fără a fi unul feminist.

După ce criterii au fost alese interpretele personajelor?

Interpretele acestor fete de liceu care sunt pe punctul de a lua viața în piept sunt actrițe complete, la fel de bune cântărețe și dansatoare. Cu majoritatea dintre ele am mai lucrat și pentru alte proiecte, ele făcând parte din tânăra generație de actori ce pare să aducă un suflu nou în teatrul românesc: Ana Bianca Popescu, Aylin Cadîr, Ioana Mărcoiu, Alina Petrică, Daniela Tocari, Meda Topîrceanu, Oana Pușcatu. Am încercat, împreună, să (re)intrăm în psihologia unor fete de 18 ani ce descoperă acum viața, în toată splendoarea și mizeria ei. Sunt actrițe cu personalitate puternică, cu inteligență scenică și versatilitate. Vă invităm să le descoperiți jucând poveștile de viață ale unor tinere, oameni obișnuiți aflați în fața miracolului vieții. (M.S.)


29 iunie 2017

 
 
//]]>